București 29.01.2020 – Guvernul întârzie rezolvarea taxei clawback, o taxă introdusă temporar în anul 2009 și încă prezentă în anul 2020, care acoperă lipsa preocupării Guvernului de a bugeta corect nevoile de medicamente ale pacienților din România.
În data de 28 ianuarie 2020, Ministrul Finanțelor Domnul Cîțu, a anunțat că deficitul bugetar pentru anul 2019 a fost de 4.5% din PIB, mentionând totodată că “în fiecare lună plătim în jur de…..4 miliarde de lei pe medicamente și alte bunuri și servicii..’’. Pentru a evita orice interpretare, dorim să menționăm că bugetul statului pentru medicamente compensate este limitat la 554 milioane RON pe lună, exclusiv cele din programele cost-volum, cost-volum-rezultat, diferența până la consumul real fiind acoperită de industrie prin taxa clawback.
Nerezolvarea problemei generată de taxa clawback, adevărata problemă pentru retragerea din piață a medicamentelor generice esențiale, adâncește criza medicamentelor. Agenția Națională a Medicamentului a anunțat recent că încă 700 de medicamente vor fi retrase din piață.
Ceea ce se întâmplă în România este fără precedent în spațiul european. Este inacceptabil ca un Guvern să pună presiunea unui buget de medicamente incorect administrat pe umerii producătorilor de medicamente generice, inclusiv compensarea moleculelor noi, incluse necondiționat.
Guvernul Orban și-a asumat creșterea plafonului bugetar trimestrial alocat medicamentelor, tocmai în direcția unui acces mai bun:”Va duce implicit la scăderea taxei clawback, aceasta fiind o măsură care va permite reducerea timpului de introducere a unor terapii noi, inovatoare, cât și stoparea retragerii din România a medicamentelor generice esențiale pentru tratamentul multor afecțiuni’’.
În data de 27 decembrie 2019, Premierul Ludovic Orban a cerut în cadrul ședinței de Guvern, conducerii Ministerului Sănătății, să vină în prima parte a lunii ianuarie (2020) cu o soluție pentru sistemul de clawback, pentru medicamentele generice și inovative, el subliniind că nivelul de 30% stabilit pentru această taxă pune o presiune uriașă asupra agenților privați care aduc pe piață medicamentele.
La ora actuală, în România există un paradox, și anume: în condițiile existenței tot mai multor biosimilare pe piață, acestea nu sunt prescrise sau sunt prescrise foarte puțin, deși prin însăși natura lor permit un acces crescut al pacienților la tratament, reprezentând totodată o soluție de optimizare bugetară la îndemâna autorităților. Acestă soluție este folosită cu precădere de majoritatea statelor din vestul Europei, tocmai acele state cu bugete mari în sănătate. Prin întârzierea aplicării acestei soluții, se creează o barieră în accesul pacienților români la medicamente biosimilare, iar Guvernul pierde oportunitatea tratării mai multor pacienți cu același buget.
APMGR a pus la dispoziția Ministerului Sănătății și a CNAS modele europene de optimizare a bugetului de medicamente prin creșterea adopției de biosimilare, care este de doar 4% in România, dar aplicarea acestora în România este întârziată.
În data de 23 ianuarie 2020 Consiliul Concurenței menționează ”…..Estimăm că, în cazul licitaţiei naţionale, alternativele biosimilare ar fi putut aduce economii de circa 7,1 milioane de euro bugetului programului naţional de oncologie”.
Ministerul Sănătății nu a pierdut niciun ban, ci industria a plătit cu 7 miloane de euro mai mult prin taxa clawback decât ar fi trebuit să plătească dacă persoanele responsabile din Ministerul Sănătății și-ar fi făcut datoria. Din acest motiv ar fi just ca CNAS să recalculeze clawback-ul din perioada respectivă și sa-l reducă cu această sumă. Abia atunci ar fi o pierdere pentru Ministerul Sănătății. Până atunci perdanții suntem noi, industria producătoare de medicamente generice și pacienții români, pentru că o perspectivă bună ar putea fi (în cazul în care clawback-ul ar fi rămas la fel) că acei bani să trateze mai mulți pacienți sau Ministerul Sănătății să fi avut fonduri adiționale pentru compensarea medicamentelor inovative.
Așa cum am mai menționat, este important și urgent să se implementeze incepand cu trimestrul I al anului 2020 urmatoarele măsuri:
- Ajustarea bugetului de medicamente cu inflația de la nivelul anilor 2018 si 2019, adică 4,63% + 3.8% conform INS, astfel bugetul de referință ar putea deveni 732 miliarde RON pe trimestru;
- Eliminarea din calculul taxei clawback a valorii consumului de medicamente din spitale, aproximat la 8-9% din consumul trimestrial total. Astfel, s-ar elimina toate posibilele erori, de orice natură, din calculul clawback-ului;
- Introducerea unui clawback diferențiat și plafonat pentru medicamentele generice și biosimilare, care prin natura lor reprezintă soluții de optimizare bugetară și acces crescut la tratamente; acest ultim punct 3 face obiectul înființării Consiliului Inter-Ministerial astfel, până la implementarea acestei măsuri pot fi implemente măsurile propuse mai sus, începand din trimestrul I 2020.
Taxa clawback este aplicată uniform atât medicamentelor scumpe, cât și celor cu preț accesibil, cu un impact negativ mult mai mare asupra celor din urmă. Acest lucru se întâmplă din cauza prețului redus și al sistemului de adaosuri, pentru care toți producătorii sunt obligați să plătească clawback.
Taxa clawback este o barieră reală în calea accesului pacienților la medicamentele generice, fapt ce a generat retragerea din piață a peste 2.500 de medicamente generice, dar și o barieră în calea atragerii de noi investitori străini.